Sustenabil

Diana Pavelescu – Wine Amassador

Pinterest LinkedIn Tumblr

În cadrul acestui articol vă invit să o cunoaștem pe cea care este vocea vinului românesc, Secretarul General al Asociației Degustătorilor Autorizați din România. Este foarte important ca vinul românesc să fie promovat și în afara țării și Diana știe asta. Despre potențialul vinului românesc și cum poate el contribui la prestigiul României, vom vorbi astăzi cu Diana Pavelescu, Wine Ambassador. Doamna Diana este absolvent al Facultății de Inginerie, secția Calculatoare (Universitatea “Lucian Blaga” din Sibiu 1990-1995), cu activitate de cercetare și elaborare de tehnologii în domeniul protecției mediului și industriei alimentare, concretizat cu participări la conferințe și congrese internaționale.

Ce v-a atras spre acest domeniu?

M-am nimerit în acest domeniu al vinului și m-am îndrăgostit de el. M-au atras oamenii care sunt în jurul vinului, oameni buni, tot timpul cu o vorbă de duh la un pahar de vin despre care îți pot povesti atâtea. Știi că la beție oamenii dezvăluie aspecte ale caracterului pe care în mod normal le ascund sau nu le exteriorizează. Eu nu am întâlnit oameni urâți în jurul vinului.

De cât timp se produce vin pe teritoriul României?

Am putea spune că suntem la recolta 7000. Vița de vie este originară din bazinul Mării Negre, Georgia este recunoscută la nivel mondial ca prima țară care a produs vin. Noi nu avem o campanie în acest sens însă există destule dovezi ale producerii vinului pe actualul teritoriu al României. Grecii care au înființat coloniile pe malul Mării Negre au venit pentru comerțul cu vin, miere și piei de animale, nu le-ar fi înființat dacă nu am fi avut ce să dăm la schimb. Avem cultura de la Cucuteni cu destule dovezi despre producerea vinului.

Cum este să fiți ambasador al vinului românesc?

Orice persoană care lucrează în acest domeniu și care vorbește despre vinul românesc este un ambasador al lui. Este o provocare permanentă, dublată de dorința de a fi cât mai vizibil în social media. Din cauza acestei pandemii, prezența în online este mult mai importantă decât era înainte.

Este apreciat de străini vinul românesc?

Da, foarte mult. În special soiurile autohtone precum Fetească Neagră, Albă Regală, Tămâioasă Românească sau Negru de Drăgășani și lista poate continua. De obicei străinii ce ne vizitează își doresc o experiență autentic românească cu tot ce include ea, mâncare, vin și locuri de poveste. Vinul românesc poate avea o poveste extraordinară și aceasta vinde.

Are vinul potențial turistic? Ce poate găsi un turist care vine în România pentru vin?

Chiar unul foarte mare. Vinul este și va rămâne un ambasador al acestei țări chiar dacă unii guvernanți se încăpățânează să evite acest aspect pe motivul unei băuturi oarecare. Este de menționat că asociațiile de producători ar trebui să fie o voce unită și să propună soluții însă din păcate pe noi, românii, ne caracterizează individualismul și invidia, cam suferim de caprovecinită, după cum o definește Radu Paraschivescu.

Însă ca să-ți răspund la întrebare, un turist găsește în România o grămadă de lucruri făcute de oameni gospodari și inimoși care iubesc România, no matter what, însă care au nevoie să fie mai mulți. Avem în România foarte multe obiective de vizitat în fiecare regiune ce are ca specific vinul și produsele locale cu locații și spații de cazare deja pregătite despre care nu prea se știe și, din păcate, unele rămân goale.

Ce să caute românul de rând atunci când alege un vin de la raft? Cum evoluează vinul îmbuteliat?

În fața raftului în primul rând românul trebuie să se gândească câți bani vrea să dea pe vin, după care ar trebui să se uite după o bulină argintie pe care scrie ONVPV, semn că acel vin este certificat DOC (denumire de origine controlată), IG (indicație geografică) sau varietal (cu denumire de soi). Sunt acum pe rafturi vinuri pentru toate buzunarele și toate gusturile, trebuie doar curaj să încerce cât mai multe. Unele vinuri sunt destinate consumului imediat, asta înseamnă că nu pot fi ținute mai mult de un an, doi adică timpul petrecut în sticlă nu le face să evolueze în sus, fiindcă nu au structura necesară, sunt vinurile cu prețuri până la 30 de lei. Altele sunt destinate învechirii și sunt cele alese pe sprânceană cu prețuri mai mari. Oricum excepții la ambele categorii pot apărea oricând, depinde cum ți-e norocul ;).

Care este influența anului asupra vinului? Este vinul ființă vie?

Categoric da. Vinul este singurul aliment cu memorie. El poartă întrânsul tot climatul anului respectiv, soare, ploi, temperaturi și tot ce reușește să ia din sol. Aceasta înseamnă „terroir”. Și toate acestea se regăsesc în pahar, atunci când bei vinul, sunt lucruri pe care înveți să le cunoști și să le recunoști. Trebuie doar puțin exercițiu și multă pasiune. Fiecare an este diferit și este o provocare pentru „făcătorul de vin” fiindcă niciunul nu seamănă, iar acesta trebuie să aducă pe fiecare etichetă pe care crama o produce, vinuri similare. Noi, românii, nu avem educația necesară consumului de vin. Sunt puțini care cumpără un vin pentru al depozita și a-l bea la momentul optim, precum în Franța. Aici trebuie să ajungem și asta e o educație, având în vedere istoricul Româiei, pe care școala trebuie să o furnizeze, o educație gastronomică, precum și una financiară.

Este vinul cu bule un produs natural?

Sigur că este! Bulele apar în vin datorită unei a doua fermentări a unui vin liniștit materie primă însămânțat cu drojdii selecționate fie în sticlă (spumant, Champagne), fie în cisternă (prosecco). Eu nu știu vinuri pe piață impregnate cu dioxid de carbon. Este un fel de a băga bule în sticlă, precum la bere.

Vin franțuzesc, italian sau românesc?

De toate, depinde unde, când și cu cine îl bei. Fiecare are farmecul lui, locul lui și se potrivește anumitei stări, fascinația la vin este că poți să-l asociezi cu muzică, cu artă, cu oameni… cu orice vrei.

Ce contează cel mai mult în asortarea unui vin?

Vinul are 3-4 elemente de bază, zahăr, aciditate, alcool și tanini (dacă e roșu). Toate acestea trebuie să fie în echilibru și să se susțină una pe alta. Fiecare dintre acestea complementează un gust al mâncării. De exemplu o mâncare grasă se potrivește unui vin cu aciditate mare, o salată merge cu un vin cu aciditatea mai mare decât a ei, o carne (umami, al 5-lea gust) se compensează cu tanini mulți, un desert dulce trebuie să aibă alături un vin mai dulce decât el. În principiu fiecare restaurat care se respectă ar trebui să aibă un somelier care să propună vinurile pe baza meniului, însă nefiind o condiție obligatorie și neavând o evaluare gastronomică a restaurantelor acestă nobilă meserie cade în derizoriu.

Comments are closed.